Ce este arta? Intrebari si explicatii | eseu

Ce este arta? Ştiinţa de a face un lucru perfect, care trezeşte admiraţia celora care privesc sau interacţionează cu „subiectul”.

Plăcerea de a crea artă, plăcerea de a desăvărşi măiestria de face un lucru perfect, până la rafinament. Acel lucrur care nu mai necesită nici o completare pentru că este perfect în proriile lui graniţe. Dacă ai mai adauga ceva ar deveni prea mult, dacă ai înşătura sau omite ceva ar deveni prea puţin. Arta provine din iubire şi deschiderea prorpiului suflet, este naturală şi unică. Fiecare obiect de artă este unic, nu există 2 obiecte la fel.

Unicitatea este principala caracteristică. Fără unicitate nu putem vorbi de individualitate şi orice lucru făcut în mai multe exemplare îşi pierde din sentimentu de „a fi ales pentru a-l deţine”. Multiplicarea reduce din valoare. De aceea li se spune copii după original. Fie că sunt realizate de autor în persoană fie de altcineva, un terţ, care poate fi o companie, atelier sau altă categori de afacere.

Ce este arta originală

Ce este arta de autor

Arta trebuie să aibă puterea de a te transpune într-o altă lume. În funcţie de ştiinţa şi priceperea fiecăruia pentru fiecare, ea, este un lucru diferit.

Atunci când arta are această putere, o poţi denumi cu adevărat artă. Capacitatea ei de a-ti oferi o noua trăire care te scoate din universul zilnic se numeşte artă, indiferent dacă este vorba de muzică, pictură. artizanat.

Propria plăcere este ceva subiectiv, se încadrează la capitolul regăsire. Te regăseşti sau îţi place doar pentru că te regăseşti. Arta, este ceva ce te uimeşte, te ia parcă pe sus şi te mută în lumea ei.

Ce este nou crează senzaţie şi poate de aceea ne place noul. Plăcerea de a deţine ceva nou, nu tot ce este nou este artă dar este plăcere.

Caracteristica artei adevărate este fie luxul fie capacitatea ei de a te transpune altundeva. Arta oricum ar fi ea, te implică ca spectator, privitor, beneficiar. Deşi arta trebuie consumată adică trăită şi plătită arta nu este comercială. Işi pierde originalitatea şi grandoarea dacă o vinzi la tarabă în piaţă. Nu este pretenţioasă dar nu o trata ieftin, îşi va ascunde existenţa din calea ta. Câtă apeciere îi oferi atâta valoare îţi returnează.

De ce arta este magică?

Există un motiv întemeiat pentru care arta este considerată magică. Are marea putere de a te face să renaşti. Nu degeaba exista în antichitate terapia prin muzică sau dans. Acele misterii de care se vorbeşte erau cunoscătoarele vibraţiilor care corespund reînoirii sufletului (restartării ), de aceea aveau capacitatea de a tămădui.

Caracteristicile artelor înalte sunt nobleţea, eleganţa, rafinamentul celor joase forţa şi alte forme şi variante de care omul nu ar trebui să aibă vreodata nevoia de a se folosi.

Există diverse figuri de stil prin care atribuim diverselor activităţi titulatura de artă dar în acest caz se referă la secretul meşteşugului care se deprinde prin experienţă, interes şi dedicare.

Nu orice utilizare de vopsele şi pensule înseamnă artă… sunt doar o modalitate de a spune ceva, de a arăta sau informa. Arta adevărată nu-ţi arată nimic, nu-ţi spune nimic, TE TRĂIEŞTE, AICI ŞI ACUM.

Ce este arta … nimic altceva decât trăirea cunoaşterii celei potrivite spiritului uman.

Artistul adevărat posedă o atât de spectaculoasă energie încât nu doar că transmută dar şi încărcă cu adevărat audienţa de un sentiment cu totul aparte. Pentru toate aceste lucruri trebuie să recunoaştem valoarea, să o respectăm şi să-i acordăm cinstea pe care o merită căci altfel lucrurile frumoase fug de oamenii care nu le respectă.

Arta nu presupune efort sau oboseală. Tot ce ai făcut cu efort şi ai simţit efortul, nu este artă, este muncă iar rezultatul va fi dureros. În artă uiţi de tine, uiţi de griji, de probleme căci o minte luminată nici nu ar trebui să le gândească şi nici să le trăiască. O dată ce ai început să simţi efortul şi durerea ai pierdut energia artei.

© Adelina Mărieş

Pasiunea creatorului este forţa, grandoarea şi energia care conferă viaţa operelor artistice. Nimic nu dăinuie dacă nu este încărcat cu suficientă forţă. Sunt oameni a căror forţă dăinuie în timp, în urma lor rămân creaţiile lor. Ce poate fi mai grandios de atât?

Arta cavalerului, capacitatea de a-şi revărsa propria putere în tot ceea ce întreprinde. Aceasta era vechea artă sau ştiinţă a cavalerilor. Ştinţa adică cunoaşterea în mediile esoterice mai purta aceată titulatură care de altfel este şi foarte corectă. Cunoscătorii ştiu la ce mă refer.

Nimeni nu este mai liber decât cavalerul.

Ce înseamnă arta?

Arta înseamnă rafinament, putere de disciplină, curăţenie. Arta începe prin a fi curat sufleteşte şi trupeşte. Adevăraţii artişti până nu erau puri din punct de vedere trupesc, sufletesc, mintal, energetic (aici putem introduce şi curăţenia mentală – folosirea corectă a forţelor interioare care se caracterizează prin disciplina capacităţilor paranormale). Doar dupa o asemenea purificare de elemente negative începeau să îţi construiască opera. Se poate şi altfel (după împrejurări) dar aceea nu este o operă de artă considerată a fi sfântă. Tot ce este impur se dărâmă destul de repede, determină dureri de cap iar creatorul şi-a irosit fără prea mare beneficiu propria forţă vitală.

Cu cât eşti mai pur cu atât mai puternic devii, ca şi creator de artă. Artiştii la fel ca şi inventatorii sunt creatori. Mintea trebuie să fie eliberată prin exerciţiu şi disciplină de ideile altora, pentru a-ţi putea asculta sufletul. Sufletul este cel care ştie şi vrea, este cel care are gusturi, cel căruia îi place sau nu un lucru. De fiecare dată când îţi asculţi sufletul nu greşeşti. Sufletul la fel ca şi mintea se poate exalta sau se poate pierde, de aceea trebuie să ai grijă de aceşti doi prieteni ai tăi precum ai grijă de propriul corp. Ce legătură au ei cu arta? … Argumentul l-am oferit deja.

Lumea artei este infinită dar mereu contemporană cu noi şi mereu „nouă”, niciodată veche deşi este aceeaşi ştiinţă de demult. Aparţine imaginarului, în imaginaţie lucuri imposibile devin posibile şi aceasta a devenit lumea artei.

Ea mai înseamnă gândire, fără gândire ea nu există, aici ea se manifestă primadată. În gândirea noastră care ne reflectă aspiraţiile sufletului. Sufletul este cel care simte nevoie să se exprime şi el nu o poate face decât artistic, aceasta este natura lui. Să fie spontan, plin de forţă şi fără bariere, limite. El nu le cunoaşte dar pentru că stă în întuneric, închis în materia corpului şi a inimii noastre el se teme de lumea de dinafară. Mintea trebuie să fie precaută şi să-l apere dar sunt momente în care el se eliberează, uită de norme sociale sau umane care îl îngrădesc şi atunci se manifestă în toată splendoarea lui. Mafestările artistice îi aparţin sufletului nostru. Nu toţi avem sufletul la fel dar nu despre asta este vorba aici.

Ce este artistul sau artista?

Un artist trebuie să-ţi arate ceva ce nu numai că nu ai văzut înainte dar poate nici măcar nu ai găndit că există- cine poate crea această emoţie şi trăiere printre contemporani se numeşte artist. Acel om care te face mereu ca vechiul să-ţi pară nou şi de aici se derivă stilurile în artă. Dar fiecare artist are propiul lui stil de aceea există şi un răspuns la ce inseamna sa ai stil in calitate de artist.

Dacă o persoană poate fi puternică în opiniile ei înseamnă că nu mai are nevoie de titulatură. Şi acesta este artistul. Artistul sau artista nu au nevoie de titrări, ei sunt ei înşişi şi asta le conferă putere.

Câte tipuri de idei sau nevoi există în lume, tot atâtea tipuri de artă. Depinde de imaginaţia fiecăruia, de puterile mâinilor omeneşti, care poartă ceva magic în ele, altfel nu am avea atâtea racle cu moaşte de sfinţi, de a descifra puterea cunoaşterii ascunse şi o aduce în lumina materiei sau materialului. Există ceva magic în mâinile omeneşti altfel arta manuală, obiectele de artizanat nu ar fi atât de preţioase şi financiar. Tot ce este făcut manual este încărcat cu un supra plus de energie şi acest supraplus de energie plăcută şi specială pentru noi îl definim drept artă. Imaginaţia creatoare poate înflori şi pe marginea şanţului dar oriunde s-ar afla ea trebuie să fie îmbogăţită energetic şi este valabil pentru toate artele acolo unde omul atinge cu mâna sau cu cuvântul.

Totul definim prin ceea ce cunoaştem sau constatăm de aceea pentru fiecare are un înţeles diferit şi nu poate fi acelaşi pentru toată lumea. Stările omeneşti, trăirile, experienţele, temperamentul, uite numai câte arome şi câte gusturi poţi deriva de aici. E unică şi personală pentru fiecare OM în parte şi pentru fiecare o definiţie diferită în funcţie de ce a văzut la alţii şi cum alţii l-au influenţat pe el. Dacă artistul îşi schimbă grupul de prieteni îşi va schimba automat şi ceva din modul de exprimare personal, va începe să scoată la lumină alte lucruri pentru că dacă nu avem încă o personalitate definită cât suntem în căutarea ei ne influenţează grupul în schimb artiştii consacraţi influenţează ei grupurile de oameni.

Lumea artei este peste tot unde lucrurile sunt făcute cu mâiestrie. Ce cuvânt frumos – măiestrie! Aflarea măsurii corecte în tot ceea ce facem sau capacitatea de a simţi mea mpăsura corectă, acea măsura care este în schilibru şi armonie, de aceea unii apelează la măsuri-unităţi de măsură şi cifre pentru crearea armoniei sonore sau estetice. În alte domenii se numeşte a calibra iar pentru instrumentele muzicale spunem a acorda. Nu poţi cânta la un instrument pentru că nu este acordat deci nici opere artistice nu poţi crea. Aflarea a ceea ce este mai bun din orice material sau imaterial ţine de această minunată lume a artei iar noi ceilalţi numim calitate. Meşterii numesc meşteşug această măiestrie. Tot ceea ce nu ţine de ceea ce am menţionat mai sus se numşte decadenţă.

Există o misiune morală în acest domeniu artistic? Dacă nu ar fi moral ce rol, ce sens şi ce utilitate ar mai avea tot acest proces al imaginaţiei, al cunoaşterii, al căutării şi al momentului în care inspiraţia te vizitează.

Opera artistică este un rezultat al rafinamentului, cu cat un lucru este mai rafinat ori o idee,… atunci ea intră în această categorie. În rest toţi oamenii care merg pe drumul artei se numesc artişti dar nu toţi ajung la rafinament. Nu-i putem numi ucenici pentru că nu toţi vor să devină meşteri. O diferenţă colosală între ce crede sau consideră fiecare că este, ce ar trebui şi ce este în fond…

Rolul artei

Cel mai mare şi puternic rol este acela de a ne ajuta să ne descoprim pe noi. Ne regăsim în ceea ce apreciem şi asta amplifică posibilitatea de a ne putea descrie pe noi înşine faţă de reacţiile pe care le avem la culori, sunete, emoţii sau idei.

Ne ajută să ne elevăm spiritul atunci când o realizăm şi să ne simţim speciali atunci când o achiziţionăm. Sub formă de biliet pentru a participa la manifestarea unei creaţii artistice, sub formă de sentiment de valoare atunci când vizitâm o galerie a carei exponate au cu adevărat valoare artistică.

Ne dezvoltă personalitatea, e un fel de a lucra cu noi înşine exact aşa cum facem în sport. Sportul de întăreşte pe când tot ce este artistic ne rafinează.

© Adelina Mărieş

„Arta de trăieşte la fel şi luxul” © Adelina Mărieş

Publicitate