cugetari personale

O explicatie a prostiei

Prostia e de doual feluri: cea izvorata din rautate si cea izvorata din lipsa de interes care este asociata cu lentoarea si ar mai fi a treia datorata preluarii unor obiceiuri proaste de la persoane la fel de proaste, adica prostia prin “contigenta” dar care nu ne ofera inca informatii asupra capacitatilor individului pentru ca orbeste orice sansa de a fi observate datorate unei complete lipse de caracter.

Totusi cea din urma situatie ne conduce la ideea: daca acolo ar exista ceva sigur s-ar observa in modul in care o persoana alege sa se prezinte altor persone. In concluzie daca nu exista caracter nativ posibil sa nu existe si altceva mai pretios.

Ceea ce vreau eu acum sa explic, e faptul ca in viata sunt atat de multe exemple si situatii in care si prostul e bun la ceva. Poate mult mai util decat inteligentul? Care e explicatia?

Explicatia e simpla. Oamenii inteligenti nu sunt luati in considerare de catre un anumit grup de persoane cu un anumit set de valori si atunci acestia nu sunt acceptati si in concluzie nefiind acceptati nu sunt luati in considerare sau mai exista  o situatie: acel gen de situatie, in care un om inteligent e imposibil sa nu treaca neobservat in fata aceluiasi grup de persoane la care ma refeream mai sus. Deci, orice misiune a lui in lumea prostilor pe termen scurt va fi sortita esecului.

Pe cand “da-i pace si asa e prost” are sanse mari de izbanda in multe, multe situatii si istoria a dovedit.

Prostii au lumea lor si atunci cand un om inteligent patrunde in lumea prostilor practic patrunde intr-un alt univers cu care nu este  familiarizat.

De aici si concluzia… in lumea prostilor, prostii sunt stapani. 

 

Prostia poate insemna absenta unor informatii sau decizii si actiuni necugetate. Absenta unor informatii poate fi datorata lipsei de interes sau individul considera inutila o anumita informatie, in concluzie nu se va strofoca sa o caute sau sa o afle. 

Geniali devenim doar in lucrurile de care suntem fermecati sau in cele in care simtim ca exista in interiorul nostru, le stim fara a ne invata viata despre ele. 

Textul şi concluziile de viaţă îmi aparţin. Dacă gândim la fel atunci probabil că am privit pe aceeaşi fereastră şi am văzut acelaşi peisaj. © Adelina Mărieş

 

Standard