intelepciune

Despre inteligenta si intelepciunea dacica

Intotdeauna m-a  pasionat inteligenta umana. E singurul lucru care mereu e fascinant si niciodata nu devine plictisitor.

Este o carte scrisa de un om absolut fabulos Iosif Constantin Dulcan “Inteligenta materiei”. Cartea dezbate amplu o idee si anume ca orice fiinta vie, materie, substanta chimica sau celula detine un nivel de inteligenta propriu care ii asigura supravietuirea, adaptarea la mediu si legile dupa care sa se manifeste si sa existe. Sunt prezentate inclusiv experiente facut cu celule prelevate dintr-un anumit tesut al corpului si plantate intr-un tesut diferit. Ele s-au adaptat perfect si au inceput sa indeplineasca functiile in noul tesut la fel ca celelalte celule.

In baza acestor lucruri oare nu e un afront adus lui Dumnezeu ca de fiecare data cand intram in impas sa-i cerem ajutorul ca niste milogi cand El ne-a oferit de la nastere tot ce avem nevoie pentru a trai si a sta pe propriile noastre picioare. E o insulta adusa inteligentei. Nu exista nici faptul “ce o vrea bunul Dumnezeu” pentru ca in viata ajungem in locurile in care ne-am imaginat si vizualizat in trecut. Am facut un experiment propriu cu viata mea si pozitiv si negativ si de fiecare data si absolut de fiecare data s-a implinit asa cum am gandit.

Cel  mai puternic instrument radionic de emisie+receptie este insusi creierul. Biblia spune la inceput a fost cuvantul, cabalistii spun “verbul este totul” adica “a face”.

Despre credinta spune Isus in Noul Testament “orice veti cere sa credeti ca ati si primit si atunci asa va fi”.

Poporul român a gresit cand s-a crestinat pentru ca crestinismul a pervetit toata filozofia dacilor. Toti crestinii se inchina la Dumnezeul dacilor, personificat intr-un batran cu plete albe, cald prietenos si plin de intelepciune si bunatate. Oare de ce aceasta imagine reverbereza in inima oricarui urmas al dacilor?

Daca evreii au furat cabala de la pitagoricieni si evreii + crestinii au furat si pervertit intelepciunea dacica.

Pervetirea completa a fiozofiei dacice a fost realizata o data cu influenta fanariotita in Principatele Române si cu ifluenta culta a ortodoxismului si cu fobiile legate de demoni pe care le aveau orientalii: turcii+tatarii. In principate a fost impusa o influenta otomana nu doar in port dar si in principii. Pana atunci preotii erau imbracati in daci iar in sate oamenii traiau dupa legile lor. In sud-estul României exista multe povesti suprarealiste cu draci dar in Maramures nu intalnesti niciuna. Chiar in basmele arabe sau turcesti femeia apare mereu mai sireata decat dracu si singura care il poate pune pe fuga :)). In basmele populare dacice nu exista drac, demon etc.

 

Intelepciunea dacica a fost si este superioara crestinismului pentru ca ea nu separa pe “bine” de “rau” ci armonizeaza binele cu raul. Bine si raul sunt un cuplu de forte de sens contrar care se echibreaza una pe celalata. In toata fizica mecanica o sa gasiti cuplul de forte actiune-reactiune. O cugetare persana spune “trandafirul si spinul, comoara si sarpele le gasesti mereu impreuna” aici mai putem adauga binele si raul, pozitiv si negativ.

Daca citesti carti ortodoxe scrise de greci sau de rusi te ingrozesti de ce povesti fantastice pline de suprarealism intalnesti acolo. La daci nu au existat draci, diavoli si alte fiinte malefice menite sa-l distruga pe om. De aceea dacii au stapanit antichitatea si au fost de neinvins. Mintea umana e ca o oglinda, foarte usor de pacalit si foarte greu face diferenta intre parere si realitate.

Iordache Bota  spunea “Mintea unui om poate face dintr-un pitic un gigant si dintr-un gigant un pitic.” Nu Dumnezeu, nu dracii ci insusi autosugestia. In viata nu ne vin ispite ci doar gandurile negative pe care noi le udam si le lasam sa incolteasca si sa creasca pentru ca de multe ori ne autohipnotizam crezand real ceea ce este imaginar sau exista doar in mintea noastra si care e absolut relativ daca e sau nu asa.

Echilibru e legea divina dupa care se guverneaza aceasta lume. Echilibru si armonia au fost principiile care au guvernat lumea dacica si de aceea dacii au fost neinfricati. Au avut gandul curat iar in gandul curat nu exista draci cu coarne si nici frici sau depresii.

Au alungat toate gandurile inselatoare din mintea lor de aceea au trait in comunitati pline de pace si armonie. De aici si acel altruism dacic.

Cand eram copil si-l puneam pe bunicu sa-mi povesteasca despre razboi de multe ori imi spunea cu accentul lui nobil morosenesc “Du-te tu Adelina, nici nu-i de povestit” Cam asa de rau si dureros a fost razboiu si prizonieratu la rusi. Imi povestea doar ocazional cand erau povesti moralizatoare menite sa ma ajute in viata. Si niciodata nu i-a vorbit de rau pe rusi, nu i-a injurat sau blestemat. Cam asa era sufletul de dac nobil.

Dacii nu mancau la aceesi masa cu toti oamenii neciopliti.

La fel ca la vanatoare dacii nu ucideau in razboi decat daca era absolut necesar. Au castigat razboaiele datorita faptului ca bagau o spaima de moarte in dusmani dar pretuiau si crutau viata desi legile razboiului de atunci peremitea sa-i ucizi pe prizonieri. Dacii i-au omenit pe toti dupa traditia si datina locului.

In concluzie avem o singura datorie in aceasta lume, aceea de a-l admira pe Dumnezeu. Ne-a lasat o uimitoare libertate de a alege si de a face tot ce putem din tot ce ne dorim. Ne-a lasat libertatea de a experimenta atat binele cat si raul, in folosul sau in defavoarea noastra.

1-7a

 

Standard