arta si cultura, cugetari personale

Naturaletea – starea aristocratilor

Nu am sa definesc ce inseamna sa fii un adevarat aristocrat. A fi aristocrat, e o stare in care trebuie sa intri in mod natural de aceea nici nu se poate defini.

Naturaletea… totul se rezuma la – naturalete. E natural sa iubesti cum e natural sa urasti. Cum e natural sa spui si sa areti ca iubesti la fel de natural e sa spui ca urasti. Naturaletea inseamna sinceritate. O stare in care esti sincer cu natura, cu oamenii cu tot ce te inconjoara.

E atat de important si atat de sanatos sa fii sincer intr-un mod natural (atentie nu exagerat!). Aceasta naturalete si sinceritate indiferent daca e vorba de a placea sau de a nu placea ceva sau atitudinea cuiva fata de tine te salveaza de la atat de multe gafe si neintelegeri. Disensiunile apar acolo unde cineva minte si nu e natural sa fie asa.

E natural sa iubesti sau sa-ti placa sincer muzica de exemplu sau politica dar daca fie muzica, fie politica nu-ti este pe plac nu trebuie sa minti doar pentru a fi popular intr-un cerc de prieteni sau sa o faci pentru ca ai putea avea beneficii materiale de pe urma acestui joc de rol. E nearistocratic sa faci asta.

Aristocratii isi urmeaza destinul. Urmeaza ceea ce ei sunt si pentru a afla “cine esti?”  asculta-ti inima. Acolo unde ea iubeste cu extaz acolo se afla ceea ce tu esti. Nu te indeparta de ceea ce iubesti pentru a parea ceva ce nu esti. Vei suferi. Mai bine sa suferi pentru ceea ce iti place -in acest caz pana si suferinta sau sacrificiile sunt superbe- decat sa suferi pentru “ceea ce nu poti suferi”.

Cu inima deschisa,

Adelina M.

1-7a

Standard