psihologie

Ce doboara un om, pumnul sau critica? Oare am putea eradica rautatea?

Critica este o arma mult mai periculoasa comparativ cu pumnul.

URA si CRITICA flagelul omenirii, lucruri care ne fac sa devenim toxici. Unde mai putem adauga EGOISMUL si BATAIA DE JOC.

Putem reduce agresiunea psihica? Provocare pentru psihologici ori mai bine spus pentru oameni intelepti.

Critica, nu e pedepsita de nici o legislatie. A nu se confunda critica cu atacul la persoana. Daca e facuta in mod constant si loveste acolo unde omul e mai sensibil devine o arma nedetectabila. Criticul ce spune: “eu doar mi-am exprimat parerea.” sau “trebuia sa fac educatie cu copilul pentru ca e neastamparat si nu intelege”, “trebuia sa-l fac sa inteleaga”.

Uitati-va cati copii si adolescenti care au fost criticati si au devenit adulti sufera de diferite stari psihologice  negative. Am definit “stare” in loc de boala. Depresia, deprimarea, mania, etc. sunt stari, trairi ale sufletului si nu boli care sa aiba nevoie de medicamentatie.

Vrei sa distrugi un om? Crtica-l. O sa-l faci sa se comporte ciudat, deplasat si o sa-l faci sa se se imbolnaveasca si fizic. Organul cel mai sensibil din corp va fi afectat.

Si cu pretul a ce? Ce ai castigat cu critica? NIMIC

Daca ar exista un cod de conduita si comportament al parintilor cu copii cred ca multi parinti ar merita metaforic spus “puscaria” pentru ca se fac vinovati de acte la fel de grave. Dar fiind impalpabile si nelasand urme de violenta fizica societatea le trece cu vederea. Pedofilii sunt puscariabili daca exista dovada si rezultatul expetizei psihologice dar cu partintii, profesorii sau adultii care agreseaza psihologic un copil cu ei ce facem?

O sa spuneti greutatile vietii ii fac pe oameni sa fie asa. GRESIT! Am vazut oameni cu greutati fantastice care au oferit un zambet, o privire calda si o vorba buna copiilor lor. Oare acesti oameni cum au reusit ca in ciuda greutatilor sa-si iubeasca copii? La fel cum exista si parinti cu situatie materiala deosebit de buna sa-si iubeasca copii, familia, prietenii etc.

Nu este o stare data de conditiile vietii ci de rautate.

Intrebare poate fi eradicata rautatea?

1-7a

Standard

2 thoughts on “Ce doboara un om, pumnul sau critica? Oare am putea eradica rautatea?

  1. Daniela Tomescu says:

    Da Adelina, rautatea poate fi eradicata. Dupa parerea mea, prin constientizare.
    Din experienta proprie, iti voi povesti cum am ajuns la acest raspuns.
    Aproape toti trecem prin diferire “momente” ale vietii, mai putin placute, chiar neplacute, obstacole mari sau mai mici, incercari, dificultati,, dezamagiri, etc, Este foarte normal, deoarece traiectoria vietii nu este una liniara, care ar aduce monotonie, lipsa de sens, scop si motivatie,, ci este una ondulatorie, cu suisuri, coborasuri, uneori stagnari, toate acestea fiindu-ne “hrana necesara” pentru a invata cum sa devenim niste adulti si mai apoi,niste “batrani” sanatosi si frumosi atat la fizic cat mai ales la suflet, intelepti, care-si invata copiii, nepotii, stranepotii ca pentru a ajunge asa, trebuie sa avem grija in egala masura de mintea noastra-trupul nostru si spiritul(sufletul) nostru..,
    Dar, revenind laideea cu care am inceput raspunsul meu la intrebarea pusa de tine Spuneam ca toti trecem prin diferite “momente” mai putin placute sau neplacute chiar, in viata.
    Si asta se intampla in toate etapele dezvoltarii noastre fizice si emotionale, incepand din copilarie, continuand in adolescenta, si apoi la maturitate.
    Perceptia personala asupra acestor “momente” depinde foarte mult de varsta la care ne aflam cand ele apar si de educatia primita de la parinti,sau bunici, de la invatatori, de la profesorii din scoala primara, liceu, facultate, etc,, ,
    Ajungi la un moment dat, la un punct mare de cotitura in viata,, cand nu mai doresti sa intrebi pe nimeni ce sa faci ca sa-l poti depasi,, sau raspunsurile primite anterior, in alte momente de dicultate, cand ai cerut ajutor, sau o indrumare, un sfat, nu ti-au folosit, au fost ineficiente, fara rezultate pozitivte, sau ai fost dezamagita de faptul ca, desi foarte bine intentionati, cei care te-au nascut, te-au educat, te-au format ca “viiitot adult sanatos la minte si la trup”, cei care te-au, sfatuit (sau chiar ti-au impus fortat sa le urmezi) sfaturile, si ti-au dat metode sau planuri de viata pentru a evita sau a depasi momentele de cotitura, obstacolele, impasurile , sau oricum vrem sa le numim, deci, desi bine intetionati, efectele acestora asupra experientelor personale traite sau intalnite in realitatea proprie, au fost nule, sau chiar ti-au inrautatit-o..
    In acel moment,, iti vine sa urli, sa strigi, sa spargi tot ceea ce-ti iese in cale, plangi mai mult timp, te retragi singur, nu mai vrei sa vezi, sa auzi, sa vorbesti cu nimemi, refuzi alimentaia, vorbesti sungur sau cu Divinitatea intreband “de ce mie, toatea astea?”
    Atentie ! Daca aceasta stare persista prea mult timp, sau include ganduri suicidare, anturajul, familia, apropiatii, trebuie sa se sesizeze si sa duca de urgenta o astfel de persoana , la un medic psihiatru sau la un psijolog !! ! Este o stare patologica care necesita tratament de urgenta.
    Daca acele momente nu dureaza prea mult, dupa plans, strigate, si multe “de ce mie?”, “de ce eu /”, te vei linisti si vei incepe sa (re)memorezi momentele neplacute, si vei incepe din ce in ce mai mult, sa constientizezi ca, Eu si numai Eu sunt responsabila, gandurile mele,negative, perceptiile mele gresite si eronate asupra lor, etichetele si catalogarile pe care le-am pus persoanelor implicate alaturi de mine, si de asemenea, constientizezi ca, daca aceste persoane sau momente nu existau, tu nu puteai urca prima treapta de scara evolutiei constiintei , pentru a deveni un adult cu multa maturitate, responsabil fata de familie, viata, capabil sa se descurce in toate imprejurarile,,avand putere sa se refaca dupa o suferinta fizica sau chiar boala,.
    Incepi sa intelegi, si sa accepti oate persoamele implicatei si toate momentele, incepi sa ierti si sa-ti ceri iertare de la toti si de la toate….si apoi….dimti o mare usurare, , sufletul se despovareaza si iese la lumina in toata frumusetea lui, nemaivazand in jurul lui decat alte suflete frumoase ca si el,( doar ca , ,impovarate mai mult sau mai putin,) si alte inimil a celor care poarta aceste suflet, inimi frumoase, care asteapta “sa se deschida” pentru a iesi si a se imbratisa suflet cu suflet in lumina.
    In acest moment magic, rautatea si toate substraturile ei(egoism, invidie, judecare nedreapta, ura,etc), se dizolva complet, fiind inlocuita cu o iubire neconditionata de absolut nimic, iubire care te ajuta sa te vezi pe Tine in locul celui din fata ta, pe care il certi, il jignesti, ranindu-l, il lovesti la propriu si la figurat, il judeci si ii judeci faptele si experientele conform perceptiilor tale personale,

  2. Iti multumesc frumos pentru raspus Daniela. Am citit tot ce ai scris, dar dupa mine rautatea e una si “starea de a dori sa pedepsesti” pe alti e alta. As dori sa inteleg si sa descopar de ce unii oameni sunt pur si simplu rai. Am descoperit un singur raspuns invidia or mai fi si altele?!… De ce unii parinti sunt pur si simplu bestii cu copii lor? De ce oamenii se urasc intre ei? De ce fratii se urasc intre ei? Eu am mai scris un articol incercand sa inteleg rautatea si am ajuns la concluzia ca rautatea e radacina tuturor bolilor psihice https://adelinamaries.wordpress.com/2014/01/03/radacina-tuturor-bolilor-psihice-e-rautatea/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s