psihologie

Despre interviuri, candidati si intervievatori

Mai jos am dezvoltat un subiect de pe linkedin, un subiect care a devenit off-topic si pe care fara nici o problema il pot expune aici. Unde scrie linkedin e raspunul unui membru linkedin iar unde scrie Eu – e raspunsul meu

Unii recrutori, interpusi intre candidat si angajator lasa uneori impresia ca,  candidatul ar putea fi favorit pentru postul respctiv.

Linkedin : ”subscriu, e preferabil sa nu creeam iluzii false la interviu, insa totodata habar nu avem cum o clipire nu-stiu-cum sau un zambet de curtoazie candidatul il poate percepe ca pe un “Semn” ca “e de bine”. asta nu avem cum sa controlam, orice am face, gesturile ne sunt interpretate in functie de istoricul personal al fiecaruia in parte.”

Eu– Aici mi s-a raspuns ca un este un fapt incontrolabil ca un anumit zambet de curtoazie candidatul l-ar putea percepe ca un semn de acceptare pentru postul respectiv, dar raspund

–  Nu zambetul este cel pe care candidatul il poate percepe gresit ci un cumul de gesturi afirmative la raspunsurile sale, precum si entuziasmul celui care realizeaza interviul il determina pe candidat sa perceapa ca ar putea fi favorit si sa-si faca iluzii. Cred ca ati auzit si voi partipanti la interviuri iesind incantati de la interviu zicand ca intervievatorului i-a placut de el si tare incantat a fost de raspunsurile sale si ca are toate sansele.  Dupa asta urmeaza o lunga perioada de tacere, candidatul nu primeste nici un semn de la cel care la intervievat si dupa o perioada suna curios si i se transmite ca nu a fost acceptat pentru celelalte etape ale interviului sau pentru jobul disponibil si de aici apare supararea candidatului.

Fiti siguri ca acel candidat care a fost determinat sa-si faca iluzii va fugi de compania de recrutare si nu va mai aplica la alte posturi iar daca e vorba de o companie directa poate nici nu-si va mai dori vre-o data sa se angajeze la ei. Si probabil ii va numi mincinosi si asa compania in cauza isi creeza singura un deficit de imagine. 

Avand experienta ata ca angajator cat si de candidat sustin ca interviurile sa se dezvolte in mod echilibrat fara a lasa prea multe impresii daca acestea nu pot fi implinite. De altfel daca un candidat il considerati din prima ca nu e ceea ce cautati puteti sa-i oferiti raspunsul pe loc. De ce sa-i promiteti ca-l cautati dvs. cand puteti economisi timp si sa-i oferiti pe loc raspunsul sau o contraoferta pentru un alt post pentru care il considerati mai potrivit.

Linkedin: ”insa nu cred nici ca e de datoria angajatorului, sau a celui care sustine interviul, sa-l faca pe X candidat sa se simta in siguranta si acceptat”

EuDar ce castigi daca il pui la zid? Ce te costa sa sutii un interviu decent? Cine ar lucra intr-o companie unde oamenii sunt tinuti fara rost intr-o stare de stres fara rost? Sigur ca e de datoria companiei sa-l faca pe angajat sa se simpta acceptat si in siguranta, e o forma de manipulare pozitiva. Poti afla multe alte lucruri interesante de la un candidat pe care daca il intervievezi in conditii de stres nu ai sa le aflii. Intr-un mediu deshis oamenii se deschid. E foarte posibil sa nu-i placa candidatului fata angajatorului si sa zica nu vreau sa lucrez cu asta, dar candidatul sa aiba bune abilitati pentru postul respectiv. Ce ai castigat ca nu ai oferit un mediu ospitalier la interviu?

Linkedin: ”ca aici eu una m-am pierdut pe drum….siguranta si acceptanta vine din interiorul lui, nu cred ca esecul la un interviu ar trebui sa afecteze pe termen lung o stima de sine echilibrata. daca ma insel….imi cer scuze”

Eu – Oamenii joaca roluri la interviu sau se pot comparta cu o nepasare totala. Chiar si daca nu joaca un anumit rol tot vor fi intr-o anumita stare de incardare daca mediul e ostil

Ce zeceti de un cadidat foarte emotiv? Este acesta mai prejos decat ceilalti candidati? Sau este acesta un om consciintos si responsabil. Poate are aptitudini pentru postul dvs. si s-ar putea acomoda intr-un timp mult mai rapid comparativ cu toti cei plini de siguranta. La ce foloseste siguranta? Siguranta foloseste in iluzionism. Nimeni nu va avea incredere intr-un iluzionist care nu te minte ca e sigur pe el. Stiti ca iluzionismul se bazeaza pe pantomima. Iluzionistul is asucnde obiectele cand dvs nici nu bagati de seama dar continua miscrile corpului in cel mai perfect mod ca si cum ele ar fi tot acolo pana in momentul in care vrea sa te faca sa vezi ca ele au disparut. Iluzionistii au nici o ezitare cand obiectele dispar- le ascund-  dar ajunge la aceasta performanta dupa multe ore de munca si antrenament si privit in oglinda.

Siguranta nu se ofera doar in terapie. Chiar trebuie sa invatam ca siguranta trebuie oferita in viata reala, in familie si in medii de comunicare? Daca siguranta si acceptarea ar fi oferita unde trebuie nu s-ar mai ajunge pe scaunul psihologului cersind acceptare. Ce ar fi daca nu am pedepsi greseala ci am ajuta individul sa invete sa-si recunoasca greseala si incurajarea de a-si corectra greseala, caci cine greseste si nu-si corecteaza greseala comite o a doua greseala. Ce ar fi daca nu am face observatii cuiva care greseste si am explica care sunt efectele greselii lui cu dovezi sau exemple? 

Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s